Romanul „Dosarul Shakespeare“ este un thriller autentic, în care vărsarea de sânge, scenele sexuale fără perdea şi violenţa sunt la ele acasă în cel mai direct mod cu putinţă. Prin excelenţă un roman poliţist, cartea este prima din seria „Poliţia criminală – Cazuri speciale“ a cunoscutului autor Anthony King, mare artizan al scenelor de suspans, mystery şi crimă pe piaţa americană de gen. De asemenea, personajele sale sunt total nonconformiste, adesea urmărind criminalul prin metode situate dincolo de litera legii, potrivit principiului „scopul scuză mijloacele“. Favoriţi ai căpitanului Corky West, dar şi ai directorului diviziei, Larry Tillman, detectivii Jane Heron şi Eric Black sunt în primul rând foarte norocoşi, dar totodată şi neînfricaţi în lupta pe care o poartă cu înverşunare împotriva criminalilor în serie şi a tot felul de răufăcători. Pentru ei, vărsarea de sânge şi luptele violente nu sunt ceva ieşit din comun, la fel şi erotismul, atunci când prind ocazia unor partide de amor în toată regula.Pentru a-l prinde pe Otto Schwein, periculos spărgător şi criminal, cei doi poliţişti se văd nevoiţi să lucreze sub acoperire, Jane chiar riscând să devină amanta acestuia, pentru a-l atrage în cursă. Cu toate că planurile lor nu ies aşa cum şi-ar fi dorit, poliţiştii improvizează, reuşind să iasă în cele din urmă la liman. În timpul ultimei spargeri, cel poreclit Shakespeare este ţintuit sub ameninţarea armelor oamenilor legii şi nu mai are scăpare. Ştie că va fi închis în puşcărie pentru toată viaţa şi din acest motiv preferă să moară. Drept urmare, scoate pistolul, într-un ultim gest disperat, dar poliţiştii sunt mai rapizi decât el, ciuruindu-l fără nicio remuşcare.Cartea poliţistă este scrisă într-un ritm alert, dialogurile fiind preponderente, adesea pline de umor, ceea ce-l face pe cititor să n-o lase din mână până la ultima filă. Tradusă în mai multe limbi, colecţia ajunsă la a doua ediţie în România este tributară genului thriller gustat de publicul larg, indiferent de vârstă, poziţie socială sau sex. Bineînţeles, nu este recomandată persoanelor sub şaisprezece ani din motive evidente. „Când termină, îi dădu drumul să se întindă pe burtă şi se lăsă deasupra ei, depunându-i un ultim sărut pe ceafă. Ea scânci de plăcere şi nu băgă de seamă că amantul său întinsese mâna după prosop. — Aşa-i că ţi-a plăcut? îl întrebă Glenn, insinuant. Hai, recunoaşte că ţi-a plăcut, asshole! În loc de răspuns, auzi doar un zgomot metalic cunoscut, dar pe care nu îl putu identifica de prima dată. Se încruntă, încercând să-şi dea seama despre ce era vorba şi, concomitent cu un sunet sec, simţi o usturime fantastică în ceafă. Apoi, ca prin vis, auzi mârâitul lui Otto: — Go fuck yourself! Următoarea împuşcătură se dovedi mai puţin dureroasă decât prima, deoarece întunericul şi tăcerea de moarte o copleşiră.“