15 lei
Fascinanta colecţie „Justiţie fără limite“, presărată la tot pasul cu suspans şi violenţă, face parte din genul romane poliţiste celebre îndrăgite de un public larg de cititori. Ori că sunt cărţi cu criminali în serie, cărţi mystery sau cărţi thriller, suspansul este la el acasă, acţiunea alertă şi plină de neprevăzut ţinându-l pe cititor cu sufletul la gură. Iar la acest capitol, Daniel Lacoste este un autor de neegalat, după cum l-au caracterizat criticii genului în numeroase rânduri.
– Tocmai am avut un schimb de focuri cu distinsele dudui pe care le visează paranormalul nostru. Trebuie să recunosc că semănau cu descrierea. Păcat că nu aveau şi câte un ecuson, ca să le aflăm identitatea. Şi tocmai au omorât doi oameni, tot amatori şi ei, de altfel, insinuă Alan, accentuând cu subînţeles cuvântul „amatori“.- Amatorii au descoperit că pe una o cheamă Rachel Donovan, se postă John, cu burta lui uriaşă, în faţa poliţistului. A evadat acum câteva săptămâni de la penitanciarul Fairfield. Aici avem de-a face cu un aspect foarte interesant legat de modul în care s-a încercat acoperirea urmelor evadării. Dar asta e treaba voastră, pe mine nu mă interesează.— Şi ăsta ce treabă are în toată afacerea? întrebă Alan, arătând spre individul din sala de interogatoriu.— „Ăsta“ este, momentan, singura noastră legătură palpabilă cu cazul. În afară de cadavrele pe care le laşi în urmă pe unde mergi tu, spuse Tom.— Aoleo! se arătă Alan surprins de colosul care vorbise atât de necuviincios. Şi tu cine mama dracului mai eşti?— Un prieten al celor nevoiaşi, răspunse Tom ironic.— Alt civil, spuse poliţistul cu năduf, aruncându-se în scaunul de la pupitrul instalaţiei de sunet a încăperii. Unde o să ajungem în stilul ăsta.— Linişteste-te, copoiule! îl bătu Tom amical pe umăr. Chiar civil nu sunt. Şi îi arătă legitimaţia.— Mai rău, se minună bătrânul. CIA. Pompierii şi Garda de Coastă mai lipsesc de-aici. În fine. Atunci intră pe uşa capitonată şi Jimmy, leoarcă de transpiraţie.— Uite şi circul! anunţă Alan, râzând cu nervozitate. Ce-ai aflat?— Cei de la redacţie nu ştiau nimic despre autorul articolelor. Acesta le trimite prin poşta electronică şi nu cere niciun fel de onorariu. Pentru că sunt bine realizate şi se înscriu în politica publicaţiei li se dă bun de tipar. Mai mult nu-i interesează. Nu sunt materiale subversive, aşa că…— Mda! aprecie Alan. Mă aşteptam la aşa ceva. Cred că l-am găsit eu pe cel căutat, dar între timp a binevoit să-şi dea duhul.— Unde? întrebă Jimmy uimit. Adică… cum? Când?“
Când vizitați un site Web, acesta poate stoca sau prelua informații din browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlați-vă serviciile Cookie personale aici.